Amenajări diferite, personalităţi inedite - în bucătărie!

Amenajarea locuinţei nu este chiar aşa cum spun americanii «piece of cake», ci mai degrabă implică multe aspecte, necesită o oarecare planificare, timp şi resurse investite şi cât mai multă inspiraţie. Iar atunci când vine vorba de bucătărie- cea mai utilizată şi vizitată încăpere a unei case- lucrurile parcă se complică puţin în sensul că accesorizarea ei este foarte importantă. Noi am stat de vorbă pentru această rubrică, dedicată spaţiului de gătit, cu două persoane care respiră, trăiesc şi iubesc arta culinară din toate punctele ei de vedere-social, cultural, gustativ etc. I-am invitat pe raw vegan chef , Ligia Pop, autoare a cărţilor de bucate, „Reţete Vegane Fără foc”, „Germeni şi Vlăstari” şi „Surse de Sănătate şi Energie”, şi Dan Silviu Boerescu, cunoscut drept unul dintre cei mai apreciaţi scriitori, editori români, fost redactor-şef şi director editorial la o revistă de renume internaţional, care în ultima perioadă şi-a dedicat timpul pasiunii sale de-o viaţă, şi anume gătitul. Cei doi chefs ne vor descrie din perspectiva lor sugestiile de amenajare şi ne vor seduce papilele gustative prin ceea ce îi inspiră imaginile respective să gătească.

Vâzând focul din şemineu imediat mă duc cu gândul la frigul iernii şi cred că m-aş gândi la o zacuscă raw sau la o supă caldă dar fără foc, preparată în blender din legume proaspete, presărată cu sâmburi de floarea soarelui şi pătrunjel proaspăt.
Mi-ar fi plăcut poate ca aceasta să fie mai luminoasă şi să aibă mai multe ferestre şi nu doar o fereastră mică lângă chiuvetă, astfel ar fi fost plină de voioşie şi bună dispoziţie. Însă, se potriveşte cu siguranţă unei persoane conservatoare, pentru care simţul practic este mai important decât cel estetic. Tonurile de gri şi maro deschis îţi oferă o linişte aparte, iar din punctul de vedere al decoraţiunilor sunt foarte uşor de accesorizat aceste culori pământii.

Ligia Pop, www.ligiapop.com

Nimic mai potrivit într-o bucătărie albă decât nişte lămâi uitate pe masă într-o dezordine studiată... Care ar fi primele sugestii? Poate limoncello, poate o budincă sau o plăcintă cu lămâie. Dar nu, nu avem nevoie nici de băutură şi nici de desert – le vor aduce invitaţii noştri. Până când vor apărea, eu trebuie să inventez o mâncare care să îndeplinească mai multe criterii: să ţină de foame unor oameni aterizaţi direct de la birou, să inducă savoare italiană (doar ne adunăm pentru a pune la cale o vacanţă în patru în sudul Italiei, nu?) şi, trebuie să recunosc, să aibă stropul de inedit (sau ...de nebunie?) care să-mi confirme renumele de bucătar inventiv.
Trec în revistă rapid conţinutul frigiderului şi observ că nu am prea multe opţiuni. Cotletele de viţel reprezintă salvarea mea. Le pun la dezgheţat repede, după o reţetă personală: le arunc într-o oală plină deja cu vin roşu, pe care îl fierb în prealabil cu ceapă, usturoi, ierburi de gust şi mirodenii. După ce s-au dezgheţat (timp în care apuc să dau cu aspiratorul prin zonă), frăgezesc cotletele un pic, bătându-le cu ciocanul de şniţele. Separat, într-un bol, amestec bine o cană de făină, cu câteva linguri de pesmet auriu, sare şi piper negru măcinat. În această mixtură, voi tăvăli feliile de carne subţiate, pe care apoi le voi învăţa să facă snorkeling într-o tigaie cu ulei de măsline încins (3-4 linguri) amestecat cu 2 linguri de unt şi zeamă lămâilor stoarsă şi strecurată. După ce carnea şi-a schimbat culoarea, o pun pe şerveţele de hârtie absorbantă. Uleiul din tigaie nu-l arunc. Îl transfer, răcit, în blender, adăugând alte 2 linguri de unt, dar şi mult busuioc verde, 2 căpăţâni de usturoi pisat, 1 lingură mare de sâmburi de pin, 1 lingură de migdale tocate, sare de mare şi parmezan ras din belşug. Îmi iese un fel de pesto genovese, pe care îl voi servi în sosieră. Musafirii sunt liberi să-l folosească la cotlete, după cum va voi o nouă legendă urbană in statu nascendi.

Dan-Silviu Boerescu , www.bucatarescu.ro